9 Martie

Nu e nici o modalitate uşoară de a spune asta, trebuie s-o spun direct. Am întâlnit pe cineva. A fost un accident.

Nu căutam asta. Nu ieşisem la agăţat. A fost furtuna perfectă. Ea a spus ceva, eu am răspuns.  Apoi, tot ce ştiu e că vroiam să-mi petrec restul vieţii în conversaţia aia. Iar acum am sentimentul ăsta puternic. Că ea ar putea fi aleasa. E complet nebună...  într-un fel ce mă face să zâmbesc, uneori tâmp. E nevoie de multă întreţinere.

Astea sunt veştile bune.

Cele proaste sunt că nu ştiu cum să fiu cu tine în momentul ăsta. Şi asta mă sperie de moarte.  Pentru că dacă nu sunt cu tine acum, am senzaţia că ne vom pierde în lume. E o lume mare şi plină de suişuri şi coborâşuri,  iar oamenii ştiu foarte bine să închidă ochii şi să piardă momentul… momentul care putea schimba totul.

Nu ştiu ce se petrece cu noi şi nu ştiu de ce ar trebui să-ţi pierzi încrederea pentru unul ca mine… dar, la dracu, parfumul tău mereu îmi aminteşte de casă.  Şi faci şi o cafea excelentă. Trebuie să se pună şi asta, nu?

P.S. Nu sunt cuvintele mele… l-am plagiat… pe Hank Moody!

~ de Swordfish pe 10 Martie, 2009.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: